„Toți împreună cu o inimă și cu o gură să slăviți pe Dumnezeu…” (Romani 15:16)
Nu toți oamenii sunt săraci din motive financiare; există o sărăcie spirituală de care suferi atunci când nu ai relații cu oamenii. Pastorul Allen White spunea: „Uneori este logic să-ți dorești ca grupul din care faci parte să rămână mic, însă trebuie să ții cont de următoarele motive: 1) „Noi prețuim părtășia”. Dar prea multă apropiere poate face ca grupul să rămână absorbit de propriile nevoi. Motto-ul grupului devine „doar noi și atât” sau „mergem în cer doar noi.” Ceea ce a fost cândva extraordinar, poate duce la ruperea grupului. Membrii grupului se mută, membrii nu-și mai sincronizează programul, grupul începe să intre în declin cam după doi ani, și este greu să recrutezi membri noi, deoarece prea multe lucruri s-au întâmplat. 2) „Străinii ne pot scoate din ritm.” Oamenii încep să se simtă în largul lor în tipare familiare. Se așază în același loc și fac aceleași glume, dar zona de confort poate deveni rapid o rutină. Persoanele noi „nu pricep” glumele, nu cunosc rutina, și ce e mai rău, ți-au ocupat scaunul! 3) „Confidențialitatea este obligatorie.” De ce? Pentru că „gura slobodă face să piară mari corăbii.” Când se alătură membri noi, revizuiește regulile de bază ale grupului. Conversația ar putea decurge în felul următor: „Pentru că ni s-au alăturat câteva persoane noi, să ne oprim puțin și să revizuim regulile grupului. Noi prețuim confidențialitatea, și tot ce spunem aici, rămâne în acest loc.” Dacă sunt de acord, poți merge mai departe. 4) „Dacă grupul devine prea mare, va trebui împărțit.” Mărimea ideală a unui grup este între 8 și 12 persoane. Atunci lucrurile merg bine. Dar cifrele nu sunt nici pe departe la fel de importante ca ceea ce se petrece în interiorul grupului. Când cifrele urcă, grija personală uneori scade.” În concluzie, gândul zilei: contribuie la sănătatea grupului din care faci parte!